Bella Hadid nu suportă să se uite în oglindă: „Urăsc scorpia asta”. Modelul recunoaște că se luptă cu stima de sine
Deși este considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume, Bella Hadid dezvăluie că nu întotdeauna se vede astfel. Supermodelul în vârstă de 28 de ani a vorbit deschis, într-un interviu pentru British Vogue, despre lupta sa cu încrederea în sine.
„Fiind o tânără fată în lumea de astăzi, sau un băiat, sau oricine altcineva, e greu să te uiți în oglindă dimineața dacă nu te simți încrezător”, a mărturisit Bella în articolul de copertă pentru ediția din iunie a revistei. Deși a fost desemnată științific „cea mai frumoasă femeie din lume”, vedeta spune că presiunea constantă a perfecțiunii este greu de suportat.
Hadid a povestit că, la 17-18 ani, se mutase din casa părinților și intrase direct în industria modei, un mediu în care reflectarea în oglindă devine un exercițiu zilnic, adesea dureros. „Nu mă cunoșteam și nu mă iubeam sută la sută. A trebuit să mă privesc constant, iar asta are un impact profund asupra sufletului tău.”
Când a fost întrebată cum se simte acum în fața oglinzii, Bella a răspuns cu sinceritate brutală: „O urăsc pe scorpia asta”. A continuat explicând că, pentru a putea funcționa în industria în care activează, și-a creat un alter ego: Belinda.
„De aceea spun că fata care merge la muncă e Belinda. Ea își face treaba. Este genială. Bella poate plânge între 5 și 7 dimineața, dar când ajunge la muncă, zâmbește și își face treaba. Belinda e cea care ține totul în frâu.”
Supermodelul admite că acest mecanism de apărare are un preț emoțional: „E aproape o mască, pentru că atunci când ajung acasă sunt doar o epuizare. Sunt un schelet.” Hadid s-a emoționat vorbind despre cât de mult s-a ascuns în spatele acestei personalități fictive pentru a putea face față presiunilor din lumea modei.
În trecut, Bella a vorbit și despre lupta sa cu boala Lyme, care a forțat-o să ia o pauză de un an de pe covorul roșu. De asemenea, a declarat că, privind fotografii vechi, simte o profundă empatie pentru sine, știind cât de mult a suferit în tăcere.