La data de 9 martie, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia. Cunoscută ca Ziua de mucenici sau Ziua de măcinici, în calendarul popular această sărbătoare creştină s-a suprapus peste începutul de An Agrar, celebrat la hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei şi zilele călduroase ale Moşilor.
Sfinţii 40 de mucenici au trăit în timpul împăratului Liciniu (308-324) şi erau soldaţi în armata romană staţionată în Sevastia, localitate din Armenia antică. Aici au fost ucişi pentru credinţa lor, după ce au refuzat să se închine zeilor, la porunca comandantului acelui corp de oaste, Agricola. Cei patruzeci de sfinţi mucenici au fost duşi legaţi la un lac, în vreme de iarnă şi au fost lăsaţi să îngheţe în mijlocul apei, arată Agerpres.
De ce se împletesc mucenicii în forma cifrei 8
În această zi credincioşii aduc la biserică 40 de colaci în formă de 8, după numărul Sfinţilor 40 de Mucenici, care se cheamă popular "sfinţi" sau "mucenici".
"Să ştiţi că aceşti 40 de colăcei împletiţi simbolizează cele 40 de cununi care le-au luat din cer pentru credinţa şi răbdarea lor. Sunt făcuţi din pâine dulce şi în formă de 8, pentru că acest semn simbolizează veşnicia şi dulceaţa vieţii veşnice din ceruri", potrivit părintelui Ilie Cleopa ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an"), arată Agerpres.
Numele acestor 40 de sfinţi sunt: Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantis, Iulian, Lisinie, Aghie, Altie, Flavie, Acachie, Eodit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gae, Leontie, Atanasie, Kiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filactimon, Severian, Andion, Meliton şi Aglae.
Zilele Babei
Zilele babei, primele nouă de la începutul lunii martie, corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere. Tradiţia populară spune că aspectul instabil al vremii din aceste zile se datorează caracterului capricios al Babei Dochia. Aceasta, punând rămăşag cu omătul şi cu frigul că va fi mai voinică decât ei, şi-a pus nouă cojoace şi a pornit la drum. Tot schimbându-se vremea, baba a început să-şi lepede, rând pe rând, cojoacele. În ultima zi, rămânând fără niciun cojoc, a venit gerul şi baba a îngheţat, transformându-se în stană de piatră. Baba Dochia simbolizează astfel anul vechi, care este pe sfârşite, iar moartea sa marchează hotarul între anotimpul friguros şi cel călduros.
Tradiții în Ziua Mucenicilor
Printre obiceiurile practicatede Ziua Mucenicilor, se înscriu şi unele specifice ritualului de An Nou. Cel mai răspândit dintre acestea este reprezentat de prepararea mucenicilor, cunoscuţi şi sub denumirile de Sfinţi, Sfinţişori, Brădoşi, Mucenici. În amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia, gospodinele din Moldova pregătesc colaci, copţi sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unşi cu miere şi cu nucă.
În Dobrogea şi în Muntenia, mucenicii, de dimensiuni mai mici, dar tot sub forma cifrei 8, nu sunt copţi, ci fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici.
Mucenicii sunt consumaţi după ce au fost duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
Tradiţia populară atestă, pentru această zi, un obicei potrivit căruia în Ziua de mucenici se consumă 40 sau 44 de pahare de vin. Totodată, sunt aprinse focurile de Măcinici în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, sunt purificaţi oamenii şi animalele prin stropirea cu apă sfinţită, se fac observaţii şi previziuni meteorologice, este scoasă mierea de albine din stupi sau sunt tăiate primele corzi de viţă-de-vie, notează Ion Ghinoiu, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.
Tot în această zi se spune că se deschid mormintele şi porţilor Raiului, pentru ca sufletele morţilor să revină printre cei vii, aceştia fiind aşteptaţi cu scaune şi cu mese întinse la focurile de Măcinici.
De asemenea, în ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice. Se spunea că pământul îngheţat în această zi prezicea o toamnă fără brume, iar dacă pământul nu era îngheţat, bruma din toamnă avea să cadă devreme. Astfel, oamenii ştiau cum să-şi planifice muncile câmpului.
Foarte puternică era şi credinţa potrivit căreia începutul simbolic al activităţilor economice în această zi aduce spor şi belşug. Este ziua în care se scotea plugul la arat, marcând, astfel, momentul ce deschidea ciclul sărbătorilor de primăvară şi începutul noului an agrar.
