O mamă de 34 de ani, după sinuciderea soțului: „Durerea părea sufocantă”. Cel mai greu după ce a rămas singură cu trei copii
Lisa Marshall, o mamă în vârstă de 34 de ani din Glasgow, Scoția, a vorbit despre provocările pe care le-a întâmpinat după ce soțul ei s-a sinucis. La trei ani de la tragedie, femeia povestește că adevărata provocare a fost să își crească singură cei trei copii, în timp ce încerca să își gestioneze propriul doliu.
Soțul ei, Alan, s-a sinucis în martie 2023. De atunci, fiecare zi a devenit o provocare, după cum a mărturisit ea într-un interviu pentru People.
„La început, durerea părea sufocantă. Mi se părea că mă înec ca mamă singură”, a declarat Marshall pentru sursa menționată anterior.
„Întreaga lume s-a năruit, dar copiii încă trebuie hrăniți, îngrijiți, duși la școală și au nevoie de o rutină”, a mai povestit femeia care a subliniat, de asemenea, că în timp ce încerca să facă față pierderii soțului, ea a fost nevoită să își sprijine și copiii, care au reacționat diferit la moartea tatălui lor.
Femeia își amintește că fiica ei, care avea doar 10 luni, îl căuta în permanență pe tatăl ei, în timp ce fiul cel mic, în vârstă de patru ani, o întreba în fiecare seară unde este acesta.
„Fiul meu cel mic avea patru ani și a plâns isteric în fiecare seară, timp de luni întregi, întrebând unde este tati. Faptul că trebuia să-i explic din nou și din nou că tatăl lui a murit a fost, sincer, îngrozitor. Apoi, dimineața, uita”, povestește ea.
Nici fiul cel mare nu și-a exprimat suferința în mod obișnuit.
„Fiul meu cel mare este autist și a procesat totul foarte diferit. A devenit extrem de furios și dezechilibrat emoțional. Distrugea camerele și nu a plâns nici măcar o dată până aproape șase luni mai târziu”, a mai dezvăluit tânăra.
Marshall spune că, în toată această perioadă, și-a pus propriile emoții pe plan secund: „Ca părinte, pui durerea copiilor înaintea propriei suferințe. Sincer, cred că nu am procesat cu adevărat moartea soțului meu decât aproape doi ani mai târziu, pentru că funcționam pur și simplu în modul de supraviețuire”.
În martie 2026, femeia a publicat pe rețelele sociale un videoclip în care a vorbit despre felul în care copiii trăiesc durerea după ce și-au pierdut tatăl.
„Nu întotdeauna prin lacrimi. Nu întotdeauna prin tristețe. Uneori apare sub formă de furie, alteori ca frică sau tăcere. Iar uneori pare că totul este complet normal”, a scris ea.
„Cele mai grele sunt momentele obișnuite”
La trei ani de la moartea lui Alan, Marshall spune că mulți cred că cele mai dificile zile sunt aniversările sau sărbătorile. Din experiența ei, însă, cele mai dureroase sunt momentele aparent banale.
„Să fii bolnavă și totuși să trebuiască să fii părinte, pentru că nu există nimeni care să te înlocuiască. Să te ocupi singură de dusul copiilor la școală, de programări, de boli, de presiunea financiară, de crizele emoționale și de toate deciziile. Cea mai grea povară este să știi că nu mai există o persoană pe care să te poți baza”.
Femeia spune că există zile în care toți cei trei copii au nevoie de ea în același timp, iar sentimentul de vinovăție este inevitabil.
„Sunt momente în care un copil este supărat, altul are nevoie de ajutor la teme, iar al treilea vrea atenție. Fizic nu pot răspunde tuturor în același timp. Întotdeauna cineva trebuie să aștepte”, a mai explicat femeia.
Ea a subliniat, de asemenea, că, și-a dorit să vorbească public despre experiența ei pentru a veni în sprijinul altor părinți sau familii care trec printr-o pierdere similară.
„Vreau ca oamenii să înțeleagă că durerea și vindecarea pot exista în același timp. Poți purta această suferință și, în același timp, să construiești o viață plină de sens”, a declarat ea pentru People.