Când se pune, de fapt, busuioc sub pernă de Sfântul Andrei. Obiceiul din popor al fetelor nemăritate

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, în ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei, fetele nemăritate pun busuioc sub pernă în speranța că își vor visa ursitul. Este unul dintre cele mai cunoscute ritualuri românești, transmis din generație în generație, încărcat de mister și farmec popular. În tradiția veche, această noapte era considerată una magică, în care granița dintre văzut și nevăzut se estompa, iar dorințele legate de dragoste puteau prinde contur.

De ce se pune busuiocul în noaptea Sfântului Andrei

Busuiocul este o plantă considerată sacră în cultura românească, asociată cu puritatea și norocul în dragoste. În credințele străvechi, mirosul lui puternic „deschidea drumul viselor”, ajutând-o pe fată să-l vadă pe cel care îi este sortit. Totodată, în sate se credea că busuiocul binecuvântat avea puterea de a alunga spiritele rele, aducând protecție în această noapte considerată „plină de strigoi”.

Astfel, obiceiul combină două simboluri fundamentale: dragostea și protecția. Tradiția spune că busuiocul folosit trebuie să fie curat, proaspăt și rupt de o femeie cu „inima bună”.

Citește și: Ce reprezintă, de fapt, visele și de ce pe unele le uităm. Învață să le interpretezi corect

În multe zone, se păstrează câteva reguli vechi:

• Busuiocul se pune sub pernă în seara de 29 noiembrie, înainte de culcare.
• Fata trebuie să aibă sufletul liniștit și să spună în gând o rugăciune scurtă pentru noroc în dragoste.
• În unele sate, busuiocul era legat cu un fir roșu sau cu o panglică subțire, simbol al legăturii dintre doi oameni sortiți.
• Există și variante în care busuiocul era pus într-o batistă albă sau chiar sfințit de preot în ultima duminică dinaintea sărbătorii.

Ce înseamnă dacă nu visezi nimic

Obiceiul nu are un caracter obligatoriu și nu promite miracole. În vechime, lipsa unui vis nu era un semn rău, ci doar indica faptul că ursitul nu s-a arătat încă. Fetele repetau ritualul și anul următor, iar unele îl combinau cu alte tradiții, precum turnarea plumbului sau „ursita cu lumânarea”.

Astăzi, multe tinere păstrează tradiția ca pe un gest simbolic, o legătură cu trecutul și cu poveștile bunicilor. Ritualul a devenit mai degrabă o experiență amuzantă, dar continuă să fascineze. 

Tradiții și superstiții mai puțin cunoscute legate de Sfântul Andrei

Pe lângă obiceiul binecunoscut al busuiocului pus sub pernă, noaptea de Sfântul Andrei este plină de ritualuri vechi, multe dintre ele încă păstrate în satele din România. În credința populară, această noapte era considerată una „de hotar”, în care spiritele umblă libere, iar oamenii se protejau cu ritualuri menite să alunge răul.

Citește și: De ce îl visezi pe fostul iubit. Ce semnificații și interpretări pot avea aceste vise

Una dintre cele mai interesante superstiții este ungerea ușilor și ferestrelor cu usturoi. Gospodarii ungeau tocurile, colțurile caselor și chiar grajdurile, pentru a proteja animalele de duhurile negre. Se spunea că usturoiul are puterea de a ține departe spiritele rătăcitoare, care în noaptea aceasta ar fi fost deosebit de active.

O altă tradiție fascinantă este „păzitul usturoiului”. Fetele și băieții tineri se adunau într-o casă, unde puneau pe o masă câțiva căței de usturoi, pe care îi păzeau toată noaptea, cântând și spunând glume. Dimineața, usturoiul era împărțit și păstrat ca talisman de noroc și sănătate pe tot parcursul anului.

În unele zone ale țării, exista și obiceiul turnării plumbului, un ritual folosit pentru a descifra viitorul. Plumbul topit era turnat într-un vas cu apă rece, iar forma obținută era interpretată de bătrânele satului: dacă figura semăna cu o inimă, era semn de dragoste; dacă semăna cu o casă, se anunța o căsătorie apropiată.

Nu lipsea nici „ursita cu lumânarea”, un obicei rar întâlnit în prezent. Fetele aprindeau o lumânare și o lăsau să ardă aproape de un vas cu apă. Se spune că, dacă flacăra tremura sau vasul vibra, înseamnă că destinul lor urma să se schimbe curând.