O tânără care a locuit în centre de plasament și la 16 ani ajunsese să trăiască pe străzi sau pe canapelele prietenilor, din cauză că se îndepărtase de familia ei, spune că viața ei a luat o turnură ireală după ce a fost acceptată la Universitatea Oxford.
Chloe Pomfret, în vârstă de 20 de ani, a crescut în sistemul de asistență maternală în primii ani de școală, s-a înstrăinat de familie după moartea bunicului ei și a avut trei luni în care a trăit pe străzi sau a dormit pe canapelele cunoscuților. În acea perioadă grea s-a gândit inclusiv la suicid, întrucât nu mai găsea nicio portiță de ieșire din situația complicată în care se afla.
A trăit pe străzi, iar salvarea ei a venit în liceu
Salvarea a venit când liceul la care studia a ajutat-o să-și găsească un loc unde să stea. Acela a fost momentul în care Chloe s-a decis să se concentreze pe educația ei și să-și împlinească visul de a fi profesoară de biologie.
Să aplice la Oxford nu era neapărat pe "radarul" tinerei, dar după ce a aflat despre niște cursuri care o interesau foarte tare, și-a dat seama că acela este cel mai bun loc pentru ea. A aplicat și a fost acceptată. A intrat deja de un an într-un mediu superb, a cunoscut o mulțime de tineri inteligenți în care a găsit adevărați prieteni și și-a făcut și un iubit. Picnicurile, ieșirile la concerte și distracția din cămin sunt lucruri care-i fac bine lui Chloe.
Și-a petrecut primul an la Oxford studiind, dar și schimbând lucrurile din interior pentru a-i ajuta pe studenții care au trecut prin episoade de viață la fel de dificile ca ale ei.
"Este încă ireal când ajung în Oxford. Vezi toate acele clădiri mari și elegante, este o cu totul altă lume. Mergi la baluri, unde ți se servește mâncare, am o persoană care vine și îmi face curățenie în cameră, iar eu mă gândesc: 'Ce Dumnezeu?'. Sunt atât de recunoscătoare că am avut sprijinul să ajung aici. Sunt norocoasă, întrucât alți studenți ca mine nu ar fi avut șansa asta", a povestit Chloe Pomfret în povestea descrisă de Manchester Evening News.
De la cinci ani, viața lui Chloe a fost una agitată
Tânăra a fost despărțită de părinți și de frați încă de când avea cinci ani. Părinții ei aveau probleme cu alcoolul și drogurile. Descrie procesul despărțirii ca fiind unul traumatizant. Și-a petrecut următorii trei ani trăind într-o familie "uimitoare" care a răsfățat-o și, când se uită în urmă, spune că aceia au fost cei mai buni ani din viața ei.
La 8 ani s-a mutat cu tatăl ei, dar relația cu acesta a fost una pe care a simțit-o "artificială". Trei ani mai târziu a ajuns în grija bunicului. În ciuda faptului că bărbatul avea cancer, se ocupa și de nepoată și între ei s-a legat o relație aparte. La rândul ei, și fetița de atunci avea grijă de el. Când l-a pierdut, lumea ei s-a prăbușit. A fost forțată să se întoarcă în locuința tatălui, dar relația lor s-a rupt iremediabil la scurt timp. La 16 ani era pe străzile din Manchester, în sala de așteptare ale unor spitale sau pe canapelele unor oameni. Astăzi, e la Universitatea Oxford și luptă zilnic, în sălile de curs, dar și în consilii și administrații, pentru o viață mai bună.
